CAZUL VICENŢIU
AMINTIRILE TIMPURII – TEHNICĂ PROIECTIVĂ DE BAZĂ ÎN EVALUAREA STILULUI DE VIAŢĂ PRIN PRISMA PSIHOLOGIEI INDIVIDUALE (ADLERIENE) – STUDIU DE CAZ
Lector universitar doctor Cătălin Marius Gherasim – psiholog principal în psihoterapie adleriană, supervizor-formator,
Cabinet individual de psihologie, Braşov/APPAR-Asociaţia pentru Psihologie şi Psihoterapie Adleriană din România
Rezumat
În acest studiu de caz am urmărit să aprofundez cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor de evaluare şi interpretare a stilului vieţii – amintirile timpurii şi identificarea posibilităţilor de schimbare a mişcării individului în cele cinci sarcini ale vieţii, identificate de sistemul psihoterapeutic adlerian: munca, intimitatea, prietenia, sinele şi spiritualitatea.
Tehnica amintirilor timpurii ca tehnică proiectivă adleriană de mare putere, s-a dovedit a fi un bun punct de plecare în încercarea mea de a identifica tipurile de convingeri pentru clienţii care au venit la şedinţe de psihoterapie într-o perioadă de şase luni pentru probleme specifice depresiei, anxietăţii şi comunicării deficitare în familie şi societate.
Între temele descoperite de mine în lucrul cu amintirile timpurii s-au aflat şi acestea: teama, pericolul, victimizarea, inferioritatea, descoperirea, provocarea, puterea, pedeapsa, atenţia, alienarea; iar dintre răspunsurile specifice: regretul, implicarea, retragerea, bucuria, ruşinea, copleşirea, supărarea, compensarea, supracompensarea.
Mosak şi Schulman susţin că acestea (temele şi răspunsurile) conţin imaginea de sine, imaginea despre lume şi Eul ideal (sau scopul dominant), într-o relaţie de tipul Eu sunt……., Lumea este…, Aşadar……
Designul studiului: obţinerea a cel puţin 3 amintiri timpurii din partea clienţilor şi structurarea datelor sub forma unor dimensiuni ce prezintă interes. Aceste dimensiuni sunt următoarele: momentul pregnant, sentimentul pregnant, titlul (amintirii), teme prezente, problema, răspuns, calităţi (ale clientului), interes social, imagine de sine, ideal de sine (scop), etica (valori), weltbild (cum este lumea) şi metamesajul.
Variabilele: convingerile de bază referitoare la sine, la ceilalţi, la idealul de sine, convingerile etice şi despre lume. ri
Se poate afirma că analiza amintirilor timpurii este un instrument deosebit de valoros şi de util în relevarea structurii cognitive a clientului de psihoterapie, fiind în măsură să indice cu precizie ipotezele pe care trebuie să mă axez. Chiar dacă un singur instrument nu este suficient pentru extragerea de concluzii solid fundamentate, amintirile timpurii constituie o modalitate elegantă de a pătrunde în universul cognitiv al clientului fără a determina reacţii de respingere ori senzaţia de intruzivitate excesivă.
Pe de altă parte, în privinţa discrepanţelor cognitive relevate de amintirile timpurii în cele câteva cazuri abordate, se poate afirma că acestea au fost prezente în toate situaţiile şi la toţi clienţii care au solicitat sprijin, arătând că nivelul cognitiv al personalităţii umane îşi are propria influenţă covârşitoare în determinarea şi întreţinerea unor stări de tensiune intrapersonală sau interpersonală.
Alături de Constelaţia Familiei, Amintirile Timpurii au, practic, o valoare predictivă considerabilă pentru descoperirea Stilului Vieţii unui individ în terapie, în orientarea vocaţională, consilierea profesională şi a personalului şi în orice situaţii în care dorim să ştim mai multe despre comportamentul actual şi viitor al persoanei.
Cuvinte cheie : amintiri timpurii, stilul vieţii, convingeri, scop, weltbild.
- Introducere
Psihologia individuală concepută de Alfred Adler nu se limitează doar la studiul individului, privit în sine, ci se extinde de fapt la întreaga societate şi la relaţiile interumane, omul normal fiind definit drept o fiinţă animată de un sentiment nativ de comuniune socială, pentru ca în cele din urmă să fie privit şi ca agent universal care are de îndeplinit un rol în Cosmos. Funcţiile Psihologiei Individuale sunt în aşa fel calculate încât să nu tulbure colectivitatea oamenilor ci să-i lege pe indivizi de societatea în interiorul careia aceştia interrelaţionează. Am subscris la convingerile lui Adler asupra centralităţii dragostei şi cooperarii ca sensuri ale vieţii.
Sarcina concretă pe care am avut-o în vedere a fost aceea de a evidenţia, prin intermediul amintirilor timpurii, discrepanţele între convingerile de bază ale unor diferiţi clienţi de psihoterapie adleriană şi modul în care aceste discrepanţe se manifestă în întâmpinarea celor cinci sarcini ale vieţii, identificate de sistemul psihoterapeutic adlerian: munca, intimitatea, prietenia, sinele şi spiritualitatea.
În urma cercetării am formulat câteva concluzii legate de instrument în sine precum şi o concluzie referitoare la prezenţa sau absenţa discrepanţelor între diverse categorii de convingeri bazale incluse în conceptul adlerian de Stil de Viaţă. Adler a folosit amintiri timpurii ca tehnică proiectivă; a privit multe amintiri timpurii drept “ecrane” în spatele cărora erau evenimente importante, reprimate.
Amintirile timpurii, ca instrument proiectiv adlerian, sunt tributare într-o anumită măsură interpretărilor psihoterapeutului, dar principiul sine qua non al abordării adleriene a produselor izvorâte din creativitatea subiectului este acela al verificării validităţii interpretărilor prin chestionarea directă a clientului. Prin urmare, până la verificarea acestor interpretări ele vor rămâne la stadiul de ipoteze de lucru.
De o mare importanţă în interpretarea amintirilor timpurii sunt temele pe care le proiectează subiectul, care sunt întotdeauna însoţite de răspunsuri sau consecinţe logice ale situaţiilor, izvorâte din logica privată a individului. Chiar cuvintele lui Adler îi arată cel mai bine poziţia faţă de amintirile timpurii:
„Funcţia memoriei […] [este] dominată de necesitatea adaptării. Fără amintiri ar fi imposibil de exercitat orice precauţie pentru viitor. Ele nu sunt fenomene fortuite, ci vorbesc clar limbajul încurajării şi avertizării. Nu există amintiri indiferente sau fără sens […] (Adler, 1957b, p. 48-49”)1
Amintirile din copilăria timpurie au o semnificaţie specială, deoarece arată stilul vieţii la originile sale şi în expresiile sale cele mai simple. Din acest motiv ele au devenit o unealtă valoroasă pentru explicitarea stilului de viaţă al unui individ.
Cea mai importantă informaţie dintr-o amintire este ceea ce este exprimat, nu ceea ce era reprimat. Memoria este astfel extrem de selectivă şi amintirile timpurii sunt selectate dintr-un număr vast de experienţe demne de amintit, pentru că ele conţin informaţie utilă adaptării pentru individul care îşi aminteşte.
- Conţinut
Clientul: V.M.
Instrumente utilizate: amintirile timpurii.
Designul studiului: obţinerea a cel puţin 3 amintiri timpurii din partea lui V.M. şi structurarea datelor sub forma unor dimensiuni ce prezintă interes. Aceste dimensiuni sunt următoarele: momentul pregnant, sentimentul pregnant, titlul (amintirii), teme prezente, problema, răspuns, calităţi (ale clientului), interes social, imagine de sine, ideal de sine (scop), etica (valori), weltbild (cum este lumea) şi metamesajul.
Variabilele: convingerile de bază referitoare la sine, la ceilalţi, la idealul de sine, convingerile etice şi despre lume.Voi face o prezentare a unui client – V.M. şi voi arăta modul în care am lucrat. RV
STUDIUL DE CAZ PENTRU V.M.:
Clientul meu V.M. are vârsta de 30 de ani, este căsătorit şi are un copil. Este un copil unic, de profesie inginer dar acum fără ocupaţie. Motivul pentru care a venit la mine sunt neînţelegerile pe care le are cu tatăl lui, pe care îl vede drept „omul ştie tot” şi tiranic. El este conştient de ajutorul şi susţinerea (inclusiv financiară) de care beneficiază din partea tatălui său dar are dificultăţi în acceptarea acestei stări de fapt, adică a dependenţei sale de tată. El face demersuri pentru iniţierea propriei afaceri, în vederea căreia a urmat un curs de management al afacerilor, dar chiar şi în această privinţă depinde de tatăl său, care îl susţine financiar.
T: „Vreţi să vă amintiţi ceva specific ce s-a întâmplat doar o dată, preferabil înainte de vârsta de 7 sau 8 ani. ”
V.M.: „Care este prima amintire din copilărie care îmi vine în minte chiar acum? ”
T: Da, care este prima imagine specifică care vă vine în minte ( care pluteşte) în acest moment?”
V.M.: „Pot să mă gândesc la un anumit moment când s-a întâmplat acest lucru, care se evidenţiază de celelalte ?”
T: „Da. Luaţi-vă tot timpul necesar. Ceva va apărea.”
V.M. AT 1 (amintirea timpurie numărul 1):
„Aveam cam 4 ani. Mergeam la ţară cu părinţii mei la casa părintească. Era sfărşitul lui august şi plouase. Pe jos se făcuse noroi şi ne cam murdăream. Călcam cu grijă să nu mă murdăresc sau să cad. Tata îi spunea mamei că nu sunt destul de stăpân pe picioarele mele şi că voi avea probleme. Copacii adiau uşor şi un şuier discret mă înfiora. Lumina soarelui pătrundea în grădină şi forma un curcubeu feeric când întâlnea frunzele umede. Până la casă mai era de mers. Era încă departe…şi eu încă eram în grădina aceea care parcă nu se mai termina. Umbrele şi lumina aveau o alternanţă care mă speria. Părinţii mei mă tot zoreau şă merg mai repede pentru că o să se întunece până am să ajung acasă. Ei au mers mai repede şi am rămas singur. Bănuiam că au ajuns déjà acasă.”
T: „Ce sare în evidenţă, ce este cel mai viu în această amintire? Dacă aţi avea un
instantaneu, ce moment vă sare cel mai clar în ochii minţii? ”
V.M.: „Cred că alternanţa umbrelor şi luminilor pe frunze”
T: „Cum v-aţi simţit în acel moment? ”
V.M.: „Am simţit teamă. Mi-a fost teamă.”
T: „Dacă aţi da un titlu de ziar acestei amintiri cum i-aţi spune? Ce titlu aţi alege? ”
V.M.: „Grădina de lângă casă.”
T: „Care credeţi că ar fi temele prezente în această amintire? ”
V.M.: „Cred că nesiguranţa, noutatea peisajului, încetineala şi rămânerea în urmă, singurătatea.”
T: „Care este motivul pentru care v-aţi simţit aşa? ”
V.M.: „…eram ultimul….”
T: „Răspunsul dumneavoastră la situaţia prezentată ar fi…..? ”
V.M.: „…aşteptarea, încrâncenarea de a merge mai departe….”
T: „Care ar fi calităţile de care daţi dovadă în această amintire? ”
V.M.: „Cred că sunt atent la detalii, am talent artistic, dragoste de natură, stăpânire
de sine, ….prudenţă…, ambiţie şi cred eu ..anticipare.”
T: „Care ar fi interesul social de care daţi dovadă în această amintire? ”
V.M.: „…mă străduiesc şi eu să ajung lângă ceilalţi….”
T: „Dacă v-aţi gândi la imaginea dumneavoastră de sine, ce aţi vedea? ”
V.M.: „…cred că sunt sensibil, uneori vulnerabil, singur dar răbdător….”
T: „Care ar fi scopul dumneavoastră, către ce aţi dori să vă îndreptaţi? ”
V.M.: „… îmi doresc să ies din grădină şi să ajung într-un loc care este încă departe,
unde sunt cei care mă pot proteja şi ajuta.….”
T: „Ce valori vă inspiră această amintire? ”
V.M.: „… este bine să poţi să nu te laşi descurajat şi să ajungi la capăt…”
T: „Cum este lumea pentru dumneavoastră, cum este drumul prin lume pentru dumneavoastră?”
V.M.: „… drumul prin lume este uneori deosebit de greu…”
T: „Care ar fi mesajul care ar dăinui din această amintire? ”
V.M.: „… merg după ceilalţi singur încercând cu răbdare să îi ajung din urmă…”
T: „Dacă aţi putea schimba această amintire în orice fel astfel încât să fie ideală – astfel încât să se schimbe cum v-ar fi plăcut dumneavoastră să se schimbe, cum ar fi? ”
V.M. AT 1 SCHIMBATĂ:
„Aveam cam 4 ani. Mergeam la ţară cu părinţii mei la casa părintească. Era sfărşitul lui august şi plouase. Pe jos se făcuse noroi şi ne cam murdăream. Călcam cu grijă să nu mă murdăresc sau să cad. Tata îi spunea mamei că nu sunt destul de stăpân pe picioarele mele şi că voi avea probleme. Copacii adiau uşor şi un şuier discret mă înfiora. Lumina soarelui pătrundea în grădină şi forma un curcubeu feeric când întâlnea frunzele umede. Până la casă mai era de mers. Era încă departe…şi eu încă eram în grădina aceea care parcă nu se mai termina, dare eu eram cu părinţii mei!. Umbrele şi lumina aveau o alternanţă care mă încânta. Părinţii mei mă încurajau să merg mai departe şi că sunt în stare să ajung acasă. Eu am mers mai departe alături de ei şi am ajuns cu toţii acasă.”
T: „Ce sare în evidenţă, ce este cel mai viu în această amintire? Dacă aţi avea un
instantaneu, ce moment vă sare cel mai clar în ochii minţii? ”
V.M.: „Cred că alternanţa umbrelor şi luminilor pe frunze”
T: „Cum v-aţi simţit în acel moment? ”
V.M.: „Am simţit încântare.”
T: „Dacă aţi da un titlu de ziar acestei amintiri cum i-aţi spune? Ce titlu aţi alege? ”
V.M.: „Grădina de lângă casă.”
T: „Care credeţi că ar fi temele prezente în această amintire? ”
V.M.: „Cred că frumuseţea şi noutatea peisajului, încurajarea părinţilor şi spiritul de echipă.”
T: „Care este motivul pentru care v-aţi simţit aşa? ”
V.M.: „…eram chiar o echipă….”
T: „Răspunsul dumneavoastră la situaţia prezentată ar fi…..? ”
V.M.: „…bucuria, dorinţa de a merge mai departe cu familia mea….”
T: „Care ar fi calităţile de care daţi dovadă în această amintire? ”
V.M.: „Cred că sunt atent la detalii, am talent artistic, dragoste de natură, stăpânire
de sine, ….prudenţă…, ambiţie,..anticipare…. spirit de echipă.”
T: „Care ar fi interesul social de care daţi dovadă în această amintire? ”
V.M.: „…mă străduiesc şi eu să ajung lângă ceilalţi, lângă familia mea….”
T: „Dacă v-aţi gândi la imaginea dumneavoastră de sine, ce aţi vedea? ”
V.M.: „…cred că sunt sensibil, răbdător, puternic când sunt înţeles şi încurajat….”
T: „Care ar fi scopul dumneavoastră, către ce aţi dori să vă îndreptaţi? ”
V.M.: „… îmi doresc să ies din grădină alaturi de familia mea şi să ajung într-un loc care este încă departe, unde suntem o echipă unită.….”
T: „Ce valori vă inspiră această amintire? ”
V.M.: „… este bine să poţi avea încredere în echipa-familia ta şi să ajungi la capăt…”
T: „Cum este lumea pentru dumneavoastră, cum este drumul prin lume pentru dumneavoastră?”
V.M.: „… drumul prin lume este uneori deosebit de greu, dar alături de familie este mai uşor…”
T: „Care ar fi mesajul care ar dăinui din această amintire? ”
V.M.: „… merg alături de ceilalţi şi sunt mulţumit…”
T: „Ce paralele sau conexiuni văd între AT şi sau AT SCHIMBATĂ şi situaţia curentă? ”
V.M.: „… cred că începe să-mi fie clar….în AT 1 mă simt singur, neajutorat, nemulţumit că nu am ajutorul şi susţinerea familiei şi nici nu prea fac nimic în acest sens; iar în AT SCHIMBATĂ – cred că atunci când îmi este greu, când îmi este teamă…încurajarea familiei şi prezenţa lor lângă mine mă determină să mă mişc!”
REZUMAT AT 1/AT 1 SCHIMBATĂ:
Momentul pregnant: alternanţa umbrelor şi luminilor pe frunze /IDEM
Sentimentul pregnant: teama de singurătate/încântare
Titlul: Grădina de lângă casă/ IDEM
————————————————————————-
Teme: nesiguranţa, noutatea peisajului, încetineala şi rămânerea în urmă, singurătatea / frumuseţea şi noutatea peisajului, încurajarea părinţilor şi spiritul de echipă.”
Problema: eram ultimul/ eram chiar o echipă.
Răspuns: aşteptarea, încrâncenarea de a merge mai departe/ bucuria, dorinţa de a merge mai departe cu familia mea.
Calităţi: atenţie la detalii, talent artistic, dragostea de natură, stăpânire de sine, prudenţă, ambiţie, anticipare/IDEM +spirit de echipă.
Interes social: mă străduiesc să ajung şi eu lângă ceilalţi/ mă străduiesc şi eu să ajung lângă ceilalţi, lângă familia mea.
Imagine de sine: sensibilitate, vulnerabilitate, singurătate, răbdare/ sensibil, răbdător, puternic când sunt înţeles şi încurajat.
Ideal de sine (Scop): îmi doresc să ies din grădină şi să ajung într-un loc care este încă departe, unde sunt cei care mă pot proteja şi ajuta/ îmi doresc să ies din grădină alaturi de familia mea şi să ajung într-un loc care este încă departe, unde suntem o echipă unită.
Etica (Valori): este bine să poţi să nu te laşi descurajat şi să ajungi la capăt/ este bine să poţi avea încredere în echipa-familia ta şi să ajungi la capăt.
Weltbild (cum este lumea) : drumul prin lume este uneori deosebit de greu/ drumul prin lume este uneori deosebit de greu, dar alături de familie este mai uşor.
Metamesaj: merg după ceilalţi singur încercând cu răbdare să îi ajung din urmă / merg alături de ceilalţi şi sunt mulţumit.
T: „Vreţi să vă mai amintiţi ceva specific ce s-a întâmplat doar o dată, preferabil înainte de vârsta de 7 sau 8 ani. ”
V.M.: „Cred că da. Încerc să-mi aduc aminte… ”
T: „Aveţi destul timp… ”
V.M.: AT 2 (amintirea timpurie numărul 2):
„Cred că aveam 3-4 ani. Într-o seară intrând în casă de la joacă l-am văzut pe tatăl meu în bucătărie reparând robinetul de apă rece. Era absorbit în munca sa. A avut nevoie de o cheie de 17 care era pe masă. M-a văzut şi mi-a cerut să i-o dau. Imediat m-am executat fără să-mi dau seama că erau mai multe chei pe masă. Am ales-o pe cea bună! După ce i-am dat-o, am simţit nevoia să-i împărtăşesc tatălui meu sentimentele mele pentru el.. Un sentiment de iubire care parcă mă inunda. Era un sentiment puternic, de respect, de apreciere, de încântare. M-am încurajat, am tras aer în piept, am încercat să-mi găsesc cuvintele potrivite şi am spus pe nerăsuflate :„tată, te iubesc atât de mult…cât cheia…de 17!” Simţeam cum pământul se învârte cu mine şi-mi fuge de sub picioare când tata s-a întors râzând spunându-mi : „ce spui tu acolo băi ţâcă…? ” Nu am mai putut spune nici un cuvânt şi am zbughit-o afară speriat parcă de ceea ce spusesem, de faptul că m-am expus în faţa tatălui meu. Nu ştiu nici acum dacă mesajul meu şi-a atins ţinta.”
Momentul pregnant: când i-am spus tatălui meu cât de mult îl iubesc
Sentimentul pregnant: iubire care mă inundă, vulnerabilitate
Titlul: Dragostea pentru tata
———————————————————–
Teme: dragostea pentru tata, teama faţă de autoritatea lui, respectul, aprecierea, vulnerabilitatea, dependenţa.
Problema: nu mă simt luat în serios.
Răspuns: teamă, eşec, n-am fost înţeles.
Calităţi: dragoste, respect, apreciere, încântare, sinceritate, familism.
Interes Social: îi ajut pe ceilalţi.
Imagine de sine: atent, iubitor, sincer, emotiv, vulnerabil.
Ideal de sine (Scop): îmi doresc să fiu iubit şi apreciat ca tatăl meu.
Etica (Valori): este bine să poţi să-ţi exprimi cu sinceritate sentimentele.
Weltbild: lumea nu prea mă înţelege şi nici nu mă ia în serios.
Metamesaj: aleg să merg spre ceilalţi deşi îmi este teamă.
T: „Dacă aţi putea schimba această amintire în orice fel astfel încât să fie ideală – astfel încât să se schimbe cum v-ar fi plăcut dumneavoastră să se schimbe, cum ar fi? ”
V.M.: „Nu aş schimba această amintire!”
T: „În regulă. Doriţi să vă mai amintiţi ceva specific ce s-a întâmplat doar o dată, preferabil înainte de vârsta de 7 sau 8 ani. ”
V.M.: „Am să încerc… ”
T: „Aveţi destul timp… ”
V.M.: AT 3 (amintirea timpurie numărul 3):
„Aveam 5 ani. Mă întorceam acasă de la bunicii mei (din partea mamei). Fusesem plecat la ei pentru că tata a renovat casa, a recompartimentat camerele şi a schimbat circuitele electrice şi de apă. Eram cu mama şi cu tata când am revăzut căsuţa noastră. Nu am recunoscut-o! Aşa de frumoasă şi cochetă era! „Tată, asta este casa noastră? Chiar este…? ” Tata a râs şi scărpinându-se în barbă mi-a răspuns : „…da, băi ţăcă. Casa noastră! ” Am intrat în fugă în casă şi alergând am căutat în toate camerele de parcă vroiam să cuprind totul dintr-o suflare. Peste tot mirosea a nou: proaspăt vopsit, proaspăt zugrăvit, uşi noi, ferestre noi, gresie în baie şi bucătărie, parchet în toate camerele. Iar mansarda…era de poveste…scara din lemn se deschidea într-un spaţiu parcă de poveste. Lumina care venea printr-o lucarnă se reflecta pe perete şi parcă imi arăta o poartă care aşteaptă să fie deschisă. L-am întrebat atunci pe tata cu bucurie dar şi nerăbdare : .. „Poate să fie camera mea cea de la mansardă ? ” Tata a dat din cap: „Aşa să fie! este camera ta.”
Momentul pregnant: când am văzut camera de la mansardă şi i-am cerut tatălui meu să mi-o dea mie
Sentimentul pregnant: bucuria de a cere şi de primi lucrul cerut
Titlul: Cadoul
———————————————————-
Teme: redescoperirea, incitarea, noul, dorinţa.
Problema: chiar este casa mea?
Răspuns: explozie de bucurie, cadou, dobândirea.
Calităţi: atenţie la detalii, curiozitate, spontaneitate, spirit artistic, dragostea de părinţi, ştie ce vrea, familism.
Interes Social: nu sunt singur, sunt împreună cu cei dragi.
Imagine de sine: atent, curios, mobil.
Ideal de sine (Scop): sper să-mi găsesc un nou loc care să fie doar al meu.
Etica (Valori): este bine să spui ce vezi, ce simţi, să întrebi, este bine să ceri şi să ţi se dea.
Weltbild: lumea mă ascultă atunci când cer lucruri normale.
Metamesaj: aleg să-mi găsesc eu locul meu în lume.
T: „Dacă aţi putea schimba această amintire în orice fel astfel încât să fie ideală – astfel încât să se schimbe cum v-ar fi plăcut dumneavoastră să se schimbe, cum ar fi? ”
V.M.: „Nu doresc să schimb nimic din această amintire!”
T: „Există vreo modalitate prin care amintirea schimbata, amintirea ideală să poată
sugera schimbări pe care le-ati putea face în problema curentă? ”
V.M.: „Absolut! Am înţeles că la mine este cheia. Pot să mă mişc, să aleg, să cer şi să fac lucruri care mă defines. Cel mai mult îmi place în familie, în echipă. Acolo am cele mai bune rezultate!”
Din acest prim set de amintiri, ale clientului meu V.M., reiese faptul că am avut de-a face cu o persoană deosebit de atentă la detalii şi evident vizuală. Descoperirea lumii este o aventură într-o continuă mişcare, simţurile fiind exploatate la maxim. Ca ipoteze pe care mi-am propus să le verific sunt cele legate de următoarele aspecte:
- Are înclinaţii clientul meu către descurajare şi depresie? (AT1)
- Are tendinţa de a se pierde în amănunte pierzând din vedere esenţialul? (AT1, AT2, AT3)
- Poate exista O SURSĂ TRAUMATICĂ A HIPERSENSIBILITĂŢII? (AT2)
- Are clientul meu tendinţa de a face eforturi pentru a-şi depăşi temerile? (AT1)
- Crede clientul meu că cei din jur nu-l înţeleg şi că trece neobservat? (AT2)
- Clientul meu primeşte întotdeauna ceea ce-şi doreşte? (AT3)
O posibilă schemă a stilului de viaţă al clientului:
Eu sunt: „sensibil şi uneori vulnerabil. ”
Mama mea este persoana care: „mă iubeşte necondiţionat”
Tatăl meu este persoana care: „încă mă domină! ”
Ceilalţi sunt: „prea departe de mine. ”
Lumea este: „locul unde ne întâlnim. ”
Viaţa este : „frumoasă şi merită trăită. ”
Aşadar, eu am ales:„să lupt,să merg mai departe şi să reuşesc!”
Analiza datelor:
A.În cazul clientului meu, domnul V.M. de 30 de ani, inginer, căsătorit şi care are un copil, are probleme cu tirania tatălui său. La nivelul convingerilor de viaţă se profilează posibile discrepanţe între imaginea de sine (vulnerabilitate) şi idealul de sine (cam departe), precum şi între sine (vulnerabilitate) şi lume (lumea nu mă ia în serios). Observăm că în viaţa actuală a clientului apare aceeaşi temă a respingerii de către tată, care se regăseşte şi în amintirea timpurie, clientul interpretând lipsa de disponibilitate a tatălui ca fiind o neluare în serios, şi o insuficientă apreciere.
- Concluzii
Aşa cum reiese din acest studiu de caz, se poate afirma că analiza amintirilor timpurii este un instrument proiectiv deosebit de valoros şi de util în relevarea structurii cognitive a subiectului de psihoterapie, fiind în măsură să indice cu precizie ipotezele pe care trebuie să ne axăm în cercetarea noastră. Chiar dacă un singur instrument nu este suficient pentru extragerea de concluzii solid fundamentate, amintirile timpurii constituie o modalitate elegantă de a pătrunde în universul cognitiv al subiectului fără a determina reacţii de respingere ori senzaţia de intruzivitate excesivă.
Pe de altă parte, în privinţa discrepanţelor cognitive relevate de amintirile timpurii în cazurile abordate, se poate afirma că acestea au fost prezente în toate situaţiile şi la toţi clienţii care au solicitat sprijin, arătând că nivelul cognitiv al personalităţii umane îşi are propria influenţă covârşitoare în determinarea şi întreţinerea unor stări de tensiune intrapersonală sau interpersonal.
- Bibliografie:
- Adler, A., (1964). The Individual Psychology of Alfred Adler. (H. L. Ansbacher & R. R. Ansbacher, Eds.). New York: Harper Torchbooks.
- [1] Mosak, H. H., Shulman, B., Manual for Life Style Assessment, Bristol: Accelerated Development, 1995.
- Adler, A. (1991), Cunoaşterea omului. Bucureşti : Editura Ştiinţifică.
- Adler A. (1996), Sensul vieţii. Bucureşti : Editura IRI.
- Adler, A. (1964b), Superyority and Social Interest. (H.L. Ansbacher, Eds.) Evanston III: Northwestern University Press.
- Dreikurs R.R.(1953), Fundamentals of Adlerian Psychology, Chicago: Adler School of Professional Psychology.
- Dreikurs, R. (1957), Psychotherapy as correction of faulty social values. J. Indiv. Psychol.
- Mosak, H.H., Maniacci, M. A. (1999).A Primer of Adlerian Psihology, Philadelphia: Brunner-Mayel.